Dragostea mea-i o blândă rază,
Ce dintr-un târziu și senin apus de vară
Ce îndurerată luminează
În umbra zilei ce s-a dus,
Al tău chip frumos de fată.
Frumoasa mea rătăcitoare
Ce acum privești spre apus
Privești o rază care moare
Și se scufundă-n asfințit.
Frumoasa mea cu chipul de cristal
Aștepți cu nerăbdare a trece noaptea
Privești apoi spre răsărit
Dorind ca raza mea să te-nvioare.
Privește-o și te uită afară
Cum mă ridic încet spre cer
Ca o rază solitară
Ce te mângâie ușor.
Sensul versurilor
Piesa descrie o dragoste dulce-amară, comparată cu un apus de vară. Naratorul își exprimă afecțiunea față de persoana iubită, dar și sentimentul de efemeritate și melancolie asociat cu trecerea timpului și cu o iubire care se stinge.