Luciul soarelui se-ntinde
Pe ale apei valuri
În razele lui cuprinde
Dragostea cu idealuri.
Doi tineri legănând
Iubirea prin sentimente
Pășesc prin iarba murmurând
Cuvinte dulci discrete.
Ei în neant privesc
Spre soarele nemuritor
În ochii lor văpăi scânteiesc
Încălzind sufletul pieritor.
În care ard ca-n cer
Un foc ce nu se stinge
Blestemând timpul efemer
Ei se sărută tandru, dulce.
Iubirea nu-i ca pământul
Și nici o altă zi
Nu se va potrivi cu gândul
Ei știu că se vor despărți.
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste trăită intens la apus de soare, conștientă de efemeritatea sa. Doi tineri se bucură de moment, știind că despărțirea este inevitabilă, dar prețuind fiecare clipă.