Versuri corectate și adnotate
Anghila, sirenămărilor reci, ce lasă Baltica,să-ajungă la a noastră mare,sau estuare, și la fluvii,ce urcă în adânc, sub un șuvoi potrivnicdin braț în braț, și-apoidin fir în fir, mai subțiate,tot mai afund, și tot mereu mai susspre munte, filtrându-seprin apele mâloase până cândlumina scăpărată din castanii-aprinde țâșnetul în bălți statute,în șanțurile ce se prăvălescdin povârnișuri … Citește mai mult
Copacii fac semne lungi.Cui fac semne lungi?Apele nu îl oglindesc.Apele pe cine caută?Vântul se întoarce obosit.După cine a fugit?Un om se uită în zare.Oftează cu ochii în zare.
La mal.Mândra apelor crăiasă,Ne-ntâlnirăm azi în cale,Eu, cu gândurile mele,Tu, cu valurile tale.Prinşi de-o tainică chemare,Ne privim acum în faţă,Tu, eterna vremii doamnă,Eu, un strop răzleţ de viaţă.Cum te văd, din clipă-n clipă,Mintea-mi zgribură şi cade,Simt moşia ta cum creşteŞi hotarul meu cum scade.Ţi-ai pornit nemărginireaSă mă-nfrunte, să mă frângă..Râd talazurile taleDe luntriţa mea nătângă.Tu … Citește mai mult
Porumbeii mi i-am silitsă-ncerce pajiștea cerului,dar sfâșiați de vânturise-ntorc înapoi. Pe vatra corabieiinima mi-o-ngrop subt spuzăsă-și țină jăratecul. Pasărea foculuinu-mi mai fâlfâie peste pereți.Dăinuie veșnic potopul.Niciodată nu voi ajunges-aduc jertfă subt semnul înaltal curcubeului magic.Pentru un fagure sterpmi-am ucis stupii flămânzi.Cel din urmă dobitoccu-nțelepciune s-a prăpădit.Ochiul său profetic deschise singura veste prin neguri.În mare rămâne … Citește mai mult
Dulci și clare ape ale lui Mondego,Răgaz al amintirii fericit,Unde lunga speranță-n mod perfidM-a dat orbirii fără doar și poate.Da, mă despart de voi; dubiu nu-ncapeMemoria, care m-a regăsitNu va lăsa schimbarea s-o resimt,Pe cât mă duc, pe-atât sunt mai aproape.N-are decât Fortuna astă rarăUnealtă zisă suflet să o piardă,Ofrandă mării, vântului momeală.Dar sufletul, de … Citește mai mult
Mă gândeam…M-am gândit la diferențele dintre apeM-am gândit la valurile pe care le-am făcut. În creștere,apă de apă încă, care se încorporează înapoi,este apă, îmi dai un indiciucum să le spui?.Pentru că cineva a făcut cuvântul„val”, trebuie să-l deosebescdin apă?.Există un secret în noi;planetele din toate galaxiiletrec prin mâini ca mărgele.Acesta este un șir de … Citește mai mult
Sub sălcii boltite pe iarba din luncă,Ca păsări de aur se-alungă luminiLa moara pustie ce nu mai aruncăPe murmurul apei un cântec deplin.Cu spatele gârbov, cu barba sa verdeDe muşchi şi cu ochii rotunzi – an de anÎşi uită menirea şi rostul îşi pierde..Şi moara se schimbă în chip năzdrăvan:.Un Moş al pădurii, cu pletele-n … Citește mai mult
Îți pleci pe liniști de iazPrin umbre profunde,Nostalgică sete și azi,Amurg de-o pătrunde.Te chemi. Luminos că-n pervazÎn taină răspundeMisteriosul obrazAscuns pe sub unde.Cu mâna încerci să-l atingiDin vis cum răsare,Dar chipul pe ape îl stingi.Grumazul și fața îți pierȘi raze, și stele, și cer,Cu o tremurare.
Singuri suntem lăsați la margine de ape: în somnul de piatră să prefacem durerea, într-o și mai mare îndoială. Ore întregi să privim chipul cu ochii scobiți al omului din lemn; înțelegerea se înalță înspre propriul ei culcuș și-acest univers ce prin suferință ne leagă, la atingere se face nevăzut.Și iată bătrânul ce-și crește speranța … Citește mai mult
Mai nouă dimineața rămâne-n amintireaPlutașilor pe ape, din zori, la-ntâiul ceas.Cântau, la deșteptare, cu toată omenirea,Cu vâslele lăsate-n oglindă de atlas.Făcând ecoul aripi de stoluri călătoare,Venea ca de departe și parcă din trecut.S-au răzvrătit în clocot talazele-n vâltoareDe s-a pierdut și pluta și vocile-au tăcut?