Argeșule, râu de ape,
Ține-ți valurile-aproape
Când le tulburi și le crești
Din Albești pân’ la Pitești,
Să nu-mi ia dorul din cale,
Argeșel, apele tale.
Argeșule, ține-ți apa,
Lasă-mi florile și iarba,
Lasă-le, nu le-neca
C-au crescut cu dragostea,
Creșteau când venea-n pridvor
Neic-al meu aprins de dor.
Argeșule, râu-nspumat,
De când mă știu te-am cântat
În zăvoaie și cărări,
Cu flăcăii-n sărbători,
Și-am să vin în lunca ta
Ca s-o văd pe măicuța.
Argeșule-n calea ta
Ferește-o pe măicuța,
Ferește-o de val și vânt
Să n-o mai văd iar plângând,
C-a rămas bătrână-n sat
De când eu m-am depărtat.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei persoane plecate de acasă, care își amintește cu drag de locurile natale și de mama sa. Râul Argeș este personificat și rugat să o protejeze pe mama de suferință.