Luis Vaz De Camoes – Dulci și Clare Ape ale lui Mondego

Dulci și clare ape ale lui Mondego,
Răgaz al amintirii fericit,
Unde lunga speranță-n mod perfid
M-a dat orbirii fără doar și poate.
Da, mă despart de voi; dubiu nu-ncape
Memoria, care m-a regăsit
Nu va lăsa schimbarea s-o resimt,
Pe cât mă duc, pe-atât sunt mai aproape.
N-are decât Fortuna astă rară
Unealtă zisă suflet să o piardă,
Ofrandă mării, vântului momeală.
Dar sufletul, de grija ce v-o poartă,
Pe aripile gândului meu zboară
Către voi, ape, și în voi se scaldă.