Tudor Arghezi – Pastel

Mai nouă dimineața rămâne-n amintireaPlutașilor pe ape, din zori, la-ntâiul ceas.Cântau, la deșteptare, cu toată omenirea,Cu vâslele lăsate-n oglindă de atlas.Făcând ecoul aripi de stoluri călătoare,Venea ca de departe și parcă din trecut.S-au răzvrătit în clocot talazele-n vâltoareDe s-a pierdut și pluta și vocile-au tăcut?