Serghei Esenin - După Şuvița-Ntunecată
După şuvița-ntunecată a pădurii. / În albăstrimea neclintită, / Luna-mielușea cîrlionțată- / Se plimbă prin … →
După şuvița-ntunecată a pădurii. / În albăstrimea neclintită, / Luna-mielușea cîrlionțată- / Se plimbă prin … →
„Seul le silence est grand, tout / le reste est faiblesse. ” / Alfred de … →
În soarele ce moare se rumenește zarea, / Și purpura amurgul și-o întunecă. Pe valuri … →
Cerul tău de gânduri, devenea senin / În amurgul unei toamne prea târzii / Pentru … →
Amurgește purpuriul / Peste pânza de azur. / Râde-n lacrimi clopoțelul / Prin poiana dimprejur. … →
Cad frunze-ngălbenite, cad mereu… / Și vântul geme-n toamna-ntârziată / Și fiecare frunză scuturată / … →
Urmăream prin noapte pașii zilei ce-au trecut / Căutam prin frunze drumul de la început … →
Se-nvolbură frunzișul cel de aur / În ape rozalii de heleșteie, / De parc-un roi … →
Cum se numește femeia / care, trecând prin grădini / în amurg / ca o … →
Stă amurgul să coboare / Apropiere – ndepărtând – / Prima-i înălțată-n zare / Steaua … →