Urmăream prin noapte pașii zilei ce-au trecut
Căutam prin frunze drumul de la început
La lumina lunii munții mai pustii îmi păreau
Doar la stână câinii vraja risipeau.
Refren: Amurg în mine..
Batem iar poteca ce ne duce către cer
Căutam prin noapte un refugiu mic, stingher
În liniștea nopții drumul mi se pare mai greu
Dar cu toate acestea am să urc mereu.
Toți visăm adesea pentru noi un pat de flori
Ne tot poartă gândul pe neumblate cărări
Muntele-i bătrânul ce legenda poartă în noi
Când se-aprinde focul aruncând văpăi
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a căutării unui sens în viață, folosind imagini ale naturii și ale călătoriei. Vorbitorul își găsește alinarea în natură, chiar și în momentele de amurg interior, și continuă să caute și să viseze.