Versuri corectate și adnotate
Ce distanță infinită!Câte râuri, câte mări,Te despart, a mea iubită,D-ale mele sărutări!Însă sufletu-mi se duceCătre tine ne-ncetatȘi pe sânul tău cel dulceDoarme dulce legănat.Eu prin vis te văz tot jună,Cu-ochii plini d-amor divin,Cu cosița lată, brună,Râurând pe albul sân.Buzele dulci, parfumate,Sufletu-ți ceresc trădândPrin cuvinte înecateD-un suspin adânc și blând,Și răpită de plăcere,Murmurându-mi: „Te iubesc!”Apoi iară … Citește mai mult
În nopți de-amărăciune, în zile de plăcere,De când în umbra vieții, strein, mă rătăcesc,ăzut-am pretutindeni o tânără părere,Frumoasă, ideală, cu chipul fecioresc.Divina-i frumusețe pe privitori îmbatăCa dulcile dorințe ce prin suspine trec,Cosița-i e umbroasă și fruntea-i e curată;Dar palidă-i e fața și lacrimile-o-nec!Când ea mi se arată prin seri de desfătare,O văd plecându-și capul pe … Citește mai mult
Mă gândesc de fiecare datăCum aș putea face să vin lângă tineSă te am, să te simt aproape,Ești atât de frumoasă,La fel ca o stea, hai, haiȘtii bine că vreau să fii a mea.M-ai cucerit, m-ai cucerit de totOchii tăi căprui, părul bunEști frumoasă foc,Oricum nu vreau să te las delocMereu în inima mea vei … Citește mai mult
De-a pururi frumusețea n-o să-ți moară,Amor: nu-i om să aibă-asemuireimaginii din inima-n iubire,ce-n alt foc arde, cu-alte aripi zboară.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sub genele frumoaseAmor puterea-și scoase,când sfidez arcu-i: în amurgul vieții.Privirile-mi, de-orice minuni setoase,spre ele, mai voioaseapar în calea dură a săgeții.Prin mrejele dulceții,un aspru gând a fulgerat în mine,de moarte și rușine;Amor de-astfel de temeri nu se-agață:nu-nvinge-un ceas deprinderea de-o viață.
Însuflețit de mari bucurii mă simt pe pământul cel clasic.Lumea cea veche și lumea de astăzi mai tare-mi vorbesc.Sfatul, aici, îl urmez, răsfoiesc tomuri bătrâne,Cu mâini silitoare, zilnic cu noi desfătări.Nopțile, însă, Amor cu altfel de lucru mă ținePe jumătate savant, de două ori fericit sunt.Și oare eu nu studiez, când gingașa sânului formăContemplu și … Citește mai mult
Pe cât viața mea cu anii fuge,Amor, vai, mă distrugeși-o clipă nu uit visul,cum ani și ani crezusem în neștire!Iar sufletu-mi ce muge,ca pe nedrept ucisul,se plânge de eterna-i osândireși între spaimă și-amăgire,pe viața-mi doamnă e nesiguranța:o clipă-mi pun speranța-nmai bine – și-n mai rău pe urmă,că răul vechi salvării clipa-i curmă.din Poezii, traducere de … Citește mai mult
Nu numai moartea, dar și frica marede ea mi-i apărareîn contra neîndurătoarei doamne;când vrea să mă condamnemai mult văpăii să-i hrănesc izvorul,nu-mi aflu ajutoruldecât ca pieptu-mi chipul ei să-l poarte,că nu-ndrăznește Amor unde-i moarte.
O, cum luam seama-nainte la toate anotimpurile,Primăverii-i uram bun venit. De toamnă dor îmi era!Acum nici vară, nici iarnă nu-i, de când fericitul de mineSub a lui Amor aripă, în primăveri, pururi plutesc.
Nu poate mintea să-și imaginezealte splendori, de umbra sau reale,prin care-n contra frumuseții talesă se-apere și să se înarmeze.Căci grabnic, din înalte meterezede gând, Amor mă și aruncă-n vale,încât de caut a scăpării caledin suferinți, acestea-s și mai treze.Deci n-are rost eu frână să pun fugii,ca spor să prindă cruda frumusețe:înceții pe cei iuți n-o … Citește mai mult