Pe cât viața mea cu anii fuge,
Amor, vai, mă distruge
și-o clipă nu uit visul,
cum ani și ani crezusem în neștire!
Iar sufletu-mi ce muge,
ca pe nedrept ucisul,
se plânge de eterna-i osândire
și între spaimă și-amăgire,
pe viața-mi doamnă e nesiguranța:
o clipă-mi pun speranța-n
mai bine – și-n mai rău pe urmă,
că răul vechi salvării clipa-i curmă.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sensul versurilor
The poem expresses a deep sense of despair and disillusionment with life and love. The speaker laments the fleeting nature of life and the destructive power of love, caught between hope and despair, ultimately succumbing to the overwhelming sense of doom.