Alexandria – Versuri.pro

Konstantinos Kavafis - Celor Care-au Luptat Pentru Liga Aheeană

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Viteji soldați, voi ce-ați căzut luptând glorios
și fără să vă temeți de dușmanii victorioși oriunde,
voi, cei fără de pată, chiar dacă Diaios și Kritolaos au făcut greșeli,
atunci când grecii să se laude dori-vor,
„Aceștia-s eroii ce-i are neamul nostru” vor spune
despre voi. Această proslăvire va fi adusă vouă.
Scris la Alexandria, de un grec din Ahaia,
când Ptolemeu Lathyros domnea de șapte ani.

Marin Sorescu - Kavafis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pierdut la marginea lumii greceşti,
Ca un scut antic.
Inscripţie din care puţine litere
Se mai pot citi
Şi nu spun decât nişte nume vechi.
Parcă şi-ar fi copiat poeziile
De pe pietre funerare. Pentru fiecare din ele
A săpat adânc în pupila civilizaţiei greceşti.

144 poeme: cimitir – pentru un trup de efeb,
Putrezind în plăcerile interzise ale Alexandriei.

Sufletul poetului spânzură peste fiecare
Inscripţie lapidară.
La moartea unei civilizaţii de trei milenii,
Poezia lui e steagul de doliu
Coborât în bernă.

Jorge Luis Borges - Alexandria 641 A.D.

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De când văzut-a noaptea-ntâi Adam
Și ziua și alcătuirea palmei,
De-atunci vorbit-a omul și-a-nsemnat
În piatră sau metal sau pergament
Tot ce cuprinde lumea ori visează.
Aici e munca lui: Biblioteca.
Se spune că volumele din rafturi
Au depășit puzderia de astre
Ori firele de-arină din pustiu.
De-ar încerca vreun om să le citească
Și-ar pierde mintea și ochii temerari.
Se află-aici tot ce a strâns de veacuri
Memoria, vitejii și-a lor spade,
Laconice simboluri de algebră,
Cunoașterea planetelor ce-nseamnă
Cu-a lor pecete soarta omenească.
Virtutea ierburilor tămăduitoare
Și-a fildeșului pentru talismane,
Și versu-n care stăruie iubirea,
Știința ce dezleagă solitarul,
Divinul labirint, teologia,
Și alchimia care scormonește
În tină aur căutând și-eresul
Păgânului. Socot necredincioșii
Că, dac-ar arde-n flăcări ar pieri
Istoria. Se-nșeală. Zămislit-au
Cu luare-aminte infinite cărți.
De s-ar distruge, le-ar alcătui
Din nou filă cu filă, rând cu rând.
Iubirile și muncile lui Hercul,
Și-nvățătura-oricărui manuscris.
În primul veac de la Hegiră,
Eu, care i-am supus pe perși, Omar,
Și-ntind credința peste tot pământul,
Soldaților le poruncesc să ardă
Biblioteca-aceasta necuprinsă
Ce n-are moarte. Fie lăudați
Allah care veghează și Profetul.

Giorgios Seferis - Zile de Iunie 1941

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Peste Alexandria s-a ivit lună nouă
Ținând-o în brațe pe cea veche;
și noi, mergând înspre Poarta Soarelui,
în bezna din inimi – trei prieteni.
Cine vrea să se scalde în apele lui Proteus?
Schimbarea am căutat-o în propria tinerețe
cu dorinți ce jucau ca niște pești enormi
în mări învrăjbite dintr-o dată;
credeam în atotputernicia trupului;
și acum a ieșit luna nouă, îmbrățișată
cu cea veche: puternica insulă sângerând,
rănita, frumoasa, nevinovata insulă.
Și trupurile noastre, ca tăiate ramuri
și ca smulse rădăcini.
Setea noastră,
paznic călare împietrit
la întunecata Poartă a Soarelui,
nu știe să ceară nimic: se păstrează
exilată-n acest peisaj,
lângă mormântul marelui Alexandru.

Giuseppe Ungaretti - Peisajul Alexandriei Din Egipt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vegetație istovită de soare.
Taurul legat la ochi își continuă cursa
Întovărășit de mecanismul circular șuierător.
Se oprește în pauzele regulamentare.
Apa vărsată se întinde șovăind.
Se va resorbi în toată călătoria.
Picăturile, clipă de bucurie reținută,
Strălucesc prin iarba-nviorată.
Țăranul stă cuibărit în scorbura
paltinului drept deasupra rădăcinilor
ce ies din pământ cum viermii monstruoși
cu o mișcare egală de inele în sus și în jos
aceleași spre pământ ca în brațele lui Isus.
Țăranul cântă
uguitul pasional al unui porumbel îndrăgostit
tânguindu-se cu o plăcere sâcâitoare
– Vine Rața.
– Și cui îi pasă.
– În patul de mătase culoarea nuanțelor poeziei.
– Și cui îi pasă.
– Te voi învăța prospețimea festelor din apus
– Și cui îi pasă.
– Îl am tare, mare și gros.
– Și cui îi pasă.
Tăcerea mea de vagabond nepăsător.

Phoenix - Orașul Meu La Bine și Rău

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Bine ați venit în Teleorman
Județul în care nu se trăiește dacă nu ai nici un ban
Intră cine vrea
Iese cine poate
Dacă nu ai bani mergi târâș pe coate
Exact ca în armată, frate
Dar se poate
Dar hai să vorbim și despre oraș
E frumos și niciodată nu o să-l las
Asta e Alexandria
Asta e România
Aici m-am născut
Aici am crescut
Aici voi trăi
Aici voi muri
În Alexandria poți să conviețuiești și fără tupeu
Dar prea mult strică, că te trezești în față cu un croșeu
De stânga sau de dreapta
Asta rămâne alegerea ta
Dacă prezint mai detaliat
Nu toate fetele se uită la mașină sau cum ești îmbrăcat
Sunt multe cluburi și baruri unde bei până cazi jos
Dar și ganguri unde poți să bați un jegos
Dar să ai grijă că garda umblă întruna
Să ne dea amenzi, m**e-n ea de p**ă
Sau să ne bată la circa
Sau să f**ă și ei o păsărică
Asta e orașul meu
Unde locuiesc eu
Dacă vrei să ne vizitezi
O să-ți placă, tre’ să mă crezi
Eu stau în Peco, cartierul meu
Nu te sfătuiesc să intri dacă ai mult tupeu
Circa de gaboni nu avem
Deci putem să te batem cât vrem
Dar dacă ești băiat de treabă
O să ne întâlnim într-un bar la o bere la halb

Konstantinos Kavafis - În Fața Statuii Lui Endymion

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Într-un car alb, tras de patru catâri
ca neaua albi, cu hamuri de argint,
sosesc la Latmos, din Milet venind. Să-l celebrez
– cu jertfe și libații – pe Endymion,
din Alexandria-am venit, pe valuri, cu o triremă purpurie. –
Iată statuia. În extaz, admir acum, în clipă mult visată,
vestita frumusețe a lui Endymion.
Iar sclavii mei golesc coșuri cu iasomie; și imnele
de slavă la viață readuc plăcerile de-odinioară.

Konstantinos Kavafis - Negustor Alexandrin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vândut-am scump orzul stricat.
Se vede că la Roma domnește
buna plată. Și iată că sosi aprilie:
este sorocul să plec. Timpul nu l-am irosit.
Marea mi se pare neprielnică:
nouri negri întunecă soarele.
Dar nu mă sperii eu prea ușor! Cochilii îmi par stâncile,
iar mările – aidoma unor netede câmpii.
De rafala tăioasă a vântului teamă nu mi-e defel.
Râd când aud de furtuni, de naufragii.
Alexandria, cea cu largi străzi,
teafăr mă va primi. Ah, prieteni, vai mie!
Să fiu departe de carafa de vin, din care aroganții se desfată!
Cum mai tânjește sufletul meu, pe vas, după vinul din Samos!

Konstantinos Kavafis - Gloria Ptolemeilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Eu sunt Lagidul, rege. Stăpânul absolut
(prin forță și avere) al desfătării.
Macedonean sau barbar, nu-i altul
egal să-mi fie sau măcar pe-aproape. Ridicol e
Seleucidul, cu grosolanul său dezmăț.
Iar dacă tot vă îndoiți, priviți, spre a vă lumina:
Cetatea mea ce-mprăștie știința, vârf e lumii elene,
praiscusită-n litere, în arte de tot felul.

Konstantinos Kavafis - Zeul Îl Părăsește pe Antonius

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când brusc, în miez de noapte, vei auzi
cortegiul nevăzut cum vine
cu muzici şi cu cântece sublime –
la ce bun să jeleşti în van destinu-ţi
ce-acum se năruie sau cele fapte
zădărnicite, planuri, care toate
doar pure năluciri se dovediră?
Ca un om de curaj, de mult timp pregătit,
spune Alexandriei ce pleacă-acum, adio!
Şi mai ales să nu te amăgeşti, nu-ţi zice
c-a fost doar vis, că auzul te-a-nşelat;
alungă-asemenea zadarnice speranţe.
Ca un om de curaj, de mult timp pregătit,
Vrednic de-acest oraş, cum te-ai şi dovedit,
Lângă fereastră vino fără preget,
ascultă cu emoţie, dar fără rugăminţi
şi văicăreli de laşi,
ascultă, ca pe-o ultimă plăcere, acordurile,
instrumentele sublime ale cortegiului tainic
şi adio spune Alexandriei, pe care-o pierzi.