Pierdut la marginea lumii greceşti,
Ca un scut antic.
Inscripţie din care puţine litere
Se mai pot citi
Şi nu spun decât nişte nume vechi.
Parcă şi-ar fi copiat poeziile
De pe pietre funerare. Pentru fiecare din ele
A săpat adânc în pupila civilizaţiei greceşti.
144 poeme: cimitir – pentru un trup de efeb,
Putrezind în plăcerile interzise ale Alexandriei.
Sufletul poetului spânzură peste fiecare
Inscripţie lapidară.
La moartea unei civilizaţii de trei milenii,
Poezia lui e steagul de doliu
Coborât în bernă.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra declinului civilizației grecești, văzut prin prisma poeziei lui Kavafis. Versurile evocă un sentiment de pierdere și melancolie, sugerând că poezia este un steag de doliu coborât pentru o lume apusă.