Versuri corectate și adnotate
În primăvară nu te-am însoțitCând mândru’ April cu strai multicolorNatura toată a întinerit,Încât chiar și Saturn a râs de zor.Însă nici cânt de păsări și nici floriDin cele cu miros deosebitN-au evocat a verilor comori,Ca să le smulg din locul însorit.Nici crinul alb nu m-a impresionat,Nici trandafirul roșu și perfect;Ele pe tine de model te-au … Citește mai mult
Şi iarăşi vine searaDemult când în stele s-a scrisCă focul în sobă trosneşteŞi noi, şi tu… eşti aiciFocul în sobă trosneşteŞi noi, şi tu… eşti aici.Să aprindem lumini peste noapteCu ochii miraţi şi cuminţiCrăciunul e atât de aproapeDar Moşul nu vine pe-aici.Aş vrea să te rog, ştii prea bineSă uiţi că ai rămas printre noriCu … Citește mai mult
N-o să te mai vădMarea trebuie sorbităCerul trebuie-nțolitObrazul tău a și atins copaciiȘi timp de cincisprezece veacuriEu am să caut râsul tăuSub obiecte de pradăN-o să te mai vădLuna trebuie culeasă,Spațiul și celelalte spațiiSă mi se culce în artereȚi se rostogolesc sub fluviuGenunchii și îți scânteiazăClavicula pe epiderma falezelorN-o să te mai vădMoartea trebuie-nșelatăPlaneta noastră … Citește mai mult
Cum să îţi cânt valoarea-n mod decentCând tu eşti partea bună ce-o vădesc?Şi la ce bun s-arăt al meu talent?Nu sunt fudul atunci când te cinstesc?Şi-atunci, mai bine să ne despărţim,Trăind iubirea noastră separat,Ca astfel, când departe o să fim,Să-ţi dau ce meriţi tu cu-adevărat.Absenţă! Ce tortură, ce mai dor,De nu te-ai comporta indiferentStârnind în … Citește mai mult
Dacă tu ai dispăreaÎntr-o noapte oarecareDulcea mea, amara meaAș pleca nebun pe mare.Cu un sac întreg de lutȘi-o spinare de nuieleSă te fac de la-nceputCu puterea mâinii mele.Lucru lung și monotonSă te înviez, femeie,Eu, bolnav HyperionHai și umblă, Galatee!Dacă tu ai dispăreaFi-ți-ar moartea numai viațăDulcea mea, amara meaAș pleca în țări de gheață.Să te fac … Citește mai mult
Niciodată nu mi-e dor de mine.Nu-s decât clipa care-și recunoaște căderea.Sunt verbul care nu exprimănici ființa, nici lucrul.Uit că mi-am pierdut amintirile,pietricele pe un biet drum.Să aplaud ceea ce mă nimicește:vântul, viscolul,voința de-a nu fi nimic?Ce fosilă se-agităîn plămânii mei?M-am decis să fac autopsia neantului.Să fiu abstract mi-e de ajunsca să meritcea mai pură absență.
Lipsindu-mi tu, cu mintea doar te sorb,Căci văzu-n care mintea mea se-ncredeÎn parte-i teafăr şi în parte-i orb;Pare-a vedea şi totuşi nu mai vede.Din vina lui la inimă n-ajungeNici floarea şi nici pasărea, măcar;Icoana lor fugară n-o străpunge,Iar urma lor o caut în zadar.Căci tot ce vede, gingaş sau tembel,Chip îngeresc sau monstru, munţi sau … Citește mai mult
De când ai plecat departe,Mă gândesc să scriu o carte,Dar de-aici și pân’ la tineNu se merge, nu se vine.Pot să-ți fiu supus paharnic,Tot ce-ți scriu, îți scriu zadarnic,Și de-ar fi să-ți mai ajungăCartea mea de cale lungă.Mila ta eventualăM-ar atinge ca o boală,Niște lacrimi de la tineNu mi-ar face nici un bine.Poate-ar fi o … Citește mai mult
pământul e doar o metaforă a neantului • și tu – o metaforă a morții tale încă absente • una câte una picură în stropi de tăcere multiplă singurătatea • tu însuți ca o pagină pliată privești în toate direcțiile • îți vezi străinul înăuntru – și-ți descoperi sufletul între șoaptele a două frunze • … Citește mai mult
S-ar fi putut întâmplaca mama mea să-l ia de soțpe domnul Zbigniew B. din Zduńska Wola.Și de-ar fi avut o fiică – n-aș fi fost eu aceea.Ar fi putut fi cineva cu o memorie mult mai bunăpentru nume, fețe, sau melodii auzite doar o dată.Cineva în stare să recunoască fără greșeală fiecare pasăre.Cu note excelente … Citește mai mult