Tăcerea.
Dacă aș tăcea, mi-ai auzi tăcerea?
De nu m-ai privi, m-ai vedea?
Dacă n-aș fi, ți-ai aminti de mine?
Și ți-aș lipsi dacă n-aș exista?
Dacă aș râde, mi-ai simți durerea?
Dacă aș plânge, mi-ai vedea surâsul?
În lacrimi mi-ai citi speranța,
Și-n bucuria disperată plânsul?
Atunci ai ști că eu îți aud tăcerea,
Te văd și când nu te privesc,
Și m-ai putea ierta pentru c-atunci
Când râzi îți simt durerea,
Și mi-ai lipsi dacă n-ai exista.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea relațiilor interumane și modul în care percepem emoțiile celorlalți. Vorbitorul își exprimă dorința de a fi înțeles dincolo de aparențe, chiar și în tăcere sau absență.