Îi vor huli pe poeți
veacuri de-a rândul
au șters pământul și stelele
veacuri de-a rândul
își vor șterge și propriile chipuri.
Poetul îngropat de viu
e ca un râu freatic
păstrează în el
chipuri și nume
speranța
și patria.
Poetul defăimat
aude voci
își aude glasul
se uită
ca un om trezit
la miezul nopții.
Însă minciuna poetului
se dezvoltă
se înalță
cât Turnul Babel
e monstruoasă
și nu moare
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre soarta poeților, adesea huliți și defăimați de-a lungul istoriei. În ciuda acestui fapt, poezia și speranța supraviețuiesc, iar minciunile poetului, oricât de monstruoase, nu mor.