Versuri corectate și adnotate
Caliban, sclavul,cel care a învățat graiul omenesc,așteaptă.Cu botul în gunoi,cu picioarele în rai,adulmecă omul,așteaptă.Nimicul sosește,nimicul în mantaua magicăa lui Prospero,nimicul din stradă și din gură,din amvon și din turn,nimicul din difuzoarese adresează nimiculuidespre nimic.Nimicul plămădește nimic,nimicul educă nimic,nimicul nu așteaptă nimic,nimicul amenință,nimicul condamnă,nimicul grațiază.
Văd nebuni careAu mers pe mare,Au crezut până la capătȘi s-au dus la fund.Încă și acum ei înclinăBarca mea nesigură.Înlătur acele rigidePalme îngrozitor de viu.Le înlătur an de an.
Crucea fără brațedragoste fără credințăpoetulpe malul apei maricurată și moartăașteaptă să vinășarlatanul.poezia-io rană deschisăultima zvâcnire a sângelui.imaginea înțepenităa lumii
Cât de bine pot adunaFructe în pădureMă gândeamCă nu mai este pădure și nici fructe nu sunt.Cât de bine pot sta culcatÎn umbra copaculuiCredeam că arboriiNu mai dau umbrăCât de bine sunt cu tineAșa mi se zbate inimaCredeam că omulNu are inimă
Trece prin inima meabătrânul meu tatăÎn viață n-a făcut economii, n-a strânsbob cu bob,nu și-a cumpărat casă,nici ceas de aur,nu prea curgea apă la moara lui. A trăit ca o pasărecântândde la o zi la alta, darspuneți-mi, poate oare,trăi altfel un mărunt funcționarvreme de mai mulți ani? Trece prin inima meabătrânul tatăcu pălăria vechefluierândun cântec … Citește mai mult
Vrusesem să descriucăderea frunzelorîntr-un parc din sud.Cinci lebede albealunecând pe oglinda de apăîmpietrită.Vrusesem să picteznegrele crizantemeoxidate de brumă.Lumina pe buzeleunei tinere fetece trece.Visasem la poeţiidin tărâmul de Mijlocce stăpâneau artade a scrie opere desăvârşiteEi s-au stinsdar lumina poemelor lorajunge până la minedupă o mie de ani.O frunză tocmai a căzut pe pământ.Şi am înţelestablourile care … Citește mai mult
Patria este țara copilărieiLocul nașteriiEste acea mică și cea mai apropiatăpatrie.Oraș orășel satStradă casă curticică.Prima iubirePădurea la orizontMormintele.În copilărie cunoștiFlorile plantele grâneleAnimaleleCâmpiile luncileCuvintele fructele.Patria râde.La început patriaEste aproapeLa o întindere de brațAbia mai târziu creșteSângereazădoare
Copiii țipau: „Mamă!Eu am fost cuminte!E întuneric! Întuneric!”.Îi vedețiSe duc la fundVedeți tălpile micuțes-au scufundat.Vedeți oareurma aceastatălpile acestea micuțeaici și-acolo.Buzunarele sunt plinede sfori, pietriceleși de căluți din sârmă.Câmpia largă e închisăca o figură geometricăcopacul de fum negrue verticalcopac mortfără stea în coroană.
În amintirea lui K. I. Galczyński.Cad lacrimi și păsăristele și zăpadăsceptre și ploităceri și tunete.Zburândte-ai poticnit de trunchiul de argintal nopții de decembrieși-ai căzutdin ce în ce mai repedemai clarîmi pun palmele la ochicu toate că nu văd nimic.Acolo te așteaptăMuzelefetițe plicticoase cu bentițedin primul detașamental unei școli de la țară.Te vor lua de mânacare … Citește mai mult
Se freacă de pielea zgrunțuroasă a gloatei,Aicipe străzile acestea umblămama celor spânzurațineagrăcapul argintiu în brațeși-l poartăvai cât de grea e stâncaîmpovărată de noapteși de lumină spartă.năucă se-nvârteși cântă și cântăîn ghetele-i cu tocuri tocitecu pântec sterpcu sân ofiliturlă sirena năucăla luna puhavă de deasupra orașului.cu tălpi de plumb pășeștepe betonul străzilormama celor spânzurațicu luna atârnată … Citește mai mult