Versuri corectate și adnotate
Se spune că s-au despărțit patetic,Cum se întâmplă-ades sau s-ar cădea,Ei presimțeau, aproape-n chip profetic,Că niciodată nu s-or mai vedea –(Un simțământ bolnav și chiar poeticVăzut la doi-trei inși în viața mea) –Când și-a lăsat pe țărmul adriat,Cu jale, Ariadna, și-a plecat.
Cine are piept se poartă,Focuri și dureri de moarteȘi se fie odihnit,Suferind cu mulțumităAșa patimă cumplităFăr’ de-a s’arăta mâhnit?Numai eu mă ved în stareSă mă ard fără ‘ntristareȘi râzând să mă topesc,Numerând drept datorieA muri cu bucuriePentru ceea ce iubesc!Mulți gândesc că despărțireN’am din cei fără simțire;Petră-mi zic că sunt și fer!Văzând ast-fel de răbdare,Făr’ … Citește mai mult
Îi vor huli pe poețiveacuri de-a rândulau șters pământul și steleleveacuri de-a rândulîși vor șterge și propriile chipuri.Poetul îngropat de viue ca un râu freaticpăstrează în elchipuri și numesperanțași patria.Poetul defăimataude vociîși aude glasulse uităca un om trezitla miezul nopții.Însă minciuna poetuluise dezvoltăse înalțăcât Turnul Babele monstruoasăși nu moare