Nu vă rușinați de lacrimi
Nu vă rușinați de lacrimi, tineri poeți.
Luna și noaptea înstelată,
dragostea curată și ciripitul păsărelelor
să vă încânte.
Să nu vă fie teamă că zburați,
stelele că le atingeți,
comparați ochii cu stelele.
Să vă miște ghioceii,
fluturașii galbeni,
răsăritul și apusul soarelui.
Dați boabe porumbeilor blânzi,
cu zâmbetul pe buze observați
câinii, florile, rinocerii și locomotivele.
Vorbiți despre idealuri,
declamați ode ale tinereții,
să aveți încredere în pietonii străini.
Cu naivitate să credeți în frumos,
cu sentimente nobile să credeți în om.
Nu vă rușinați de lacrimi,
Nu vă rușinați de lacrimi, tineri poeți.
Sensul versurilor
Piesa încurajează tinerii poeți să nu se rușineze de emoțiile lor, de frumusețea naturii și de idealurile lor. Îi îndeamnă să creadă în frumos și în oameni, să-și exprime sentimentele cu naivitate și noblețe.