În amintirea lui K. I. Galczyński.
Cad lacrimi și păsări
stele și zăpadă
sceptre și ploi
tăceri și tunete.
Zburând
te-ai poticnit de trunchiul de argint
al nopții de decembrie
și-ai căzut
din ce în ce mai repede
mai clar
îmi pun palmele la ochi
cu toate că nu văd nimic.
Acolo te așteaptă
Muzele
fetițe plicticoase cu bentițe
din primul detașament
al unei școli de la țară.
Te vor lua de mâna
care a lăsat condeiul
și te vor conduce departe
că ești încă slăbit
că încă te mai doare
inima-ți sărmană
omenească.
Ai să le reciți
versurile
nescrise
tăcute ca florile
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus unui poet decedat, K. I. Galczyński. Exprimă tristețea și amintirea, imaginându-și întâlnirea poetului cu Muzele într-un tărâm spiritual, unde își va continua creația.