Duiliu Zamfirescu – E Mort Poetul

E mort poetul. Cea din urmă dramăCa cea dintâi, va fi necunoscută:De-o ideală minte începutăAcum o-ncheie glasul de aramă.Alături stă, încremenită, mută,Sărmana lui, nemângâiata mamă;Ea lung ridică colţul de maramăŞi tremurând pe mână îl sărută.Într-un pahar se scutură o floare,O floare prinsă la o cununieCe ca şi dânsul s-a plecat şi moare.Iar prin perdele, raza … Citește mai mult

Mihail Lermontov – Moartea Poetului

Moartea poetului– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – O, rege, răzbunare, răzbunare!Îți cad la picioare.Fii drept și pedepsește pe cruntul ucigașOsânda lui în vremuri viitoareS-arate lumii dreapta-ți judecată,Să fie-o pildă pentru ticăloși!(din tragedia „Venceslas” de Jean de … Citește mai mult

Carlos Drummond De Andrade – Dezlegarea Poetului

Arta fiind completă,viața completă,poetul își primește răsplata,arsenalul de sunete și de semne,sentimentul gândirii sale.Se imobilizează,tace infinit,capsulă încapsulată în el însuși.Devine non-râsulcu dinți lungi,non-văzulde cristale tăioase,non existentulcel cu non aparență.Devine absolutul lui a nu fi.Imposibil să-l invoci să-i faci semn să-l implori.El trece la straniul statutde zeu sau de secundă pasargada.Unde nu adie nici întrebareanici tema … Citește mai mult

Gheorghe Tomozei – Moartea Poetului

O, pădurea mea nebună,coborâtă peste ape,cerul despicat de lunăastăzi nu te mai încape.Ceru-mbelșugat de astrecade peste chip, și-arare,lunecând prin frunze-albastre,sună pleoapele amare.O, pădurea mea nebună,coborâtă peste ape,cerul despicat de lunăveșnic, nu te mai încape.

Lucian Blaga – Poemul

Prietena, să nu mai rostim zadarnicul sunetcu care-l chemau muritorii!Astăzi, vorbind pentru toțiel nu are chip și nu are nume – poetul!Viața lui mult ne-a mirat,ca un cântec cu tulbure tâlc,ca un straniu eres.În anii de demultpoetul, cuvântul strivindu-și, a înduratnăpastele toate cu bărbățieși cele mai mari, cele mai crunte dureri, și le-a stinsîn muntele … Citește mai mult

Lucian Blaga – Poetul

Întru pomenirea lui Rainer Maria Rilke.Prietenă, să nu mai rostim zădarnicul sunetcu care-l chemau muritorii!Astăzi, vorbind pentru toţiel nu are chip şi nu are nume – poetul!Viaţa lui mult ne-am mirat,ca un cântec cu tulbure tâlc,ca un straniu eres.În ani de demultpoetul, cuvântul strivindu-şi, a înduratnăpastele toate cu bărbăţieşi cele mai mari, cele mai crunte … Citește mai mult

Tadeusz Rożewicz – La Moartea Poetului

În amintirea lui K. I. Galczyński.Cad lacrimi și păsăristele și zăpadăsceptre și ploităceri și tunete.Zburândte-ai poticnit de trunchiul de argintal nopții de decembrieși-ai căzutdin ce în ce mai repedemai clarîmi pun palmele la ochicu toate că nu văd nimic.Acolo te așteaptăMuzelefetițe plicticoase cu bentițedin primul detașamental unei școli de la țară.Te vor lua de mânacare … Citește mai mult

Anna Ahmatova – Moartea Poetului

A amuțit un glas ieri dimineață,Un glas ce-n graiul pomilor vorbea,E astăzi spicul dătător de viațăSau ploaia ce-a cântat-o-atât cândva?Și florile au înflorit deodatăÎn cinstea lui, atâtea câte sunt…Dar s-a lăsat o liniște-nghețatăPeste planeta ce-o numim… Pământ.1957

Alain Bosquet – Poet Mort

Poet mort pe eșafod.Poet mort cu ochii străpunși.Poet mort într-un duel.Poet mort fiindcă a iubit această lume.Poet mort pentru că a criticat această lume.Poet mort pentru patrie.Poet mort pentru patria celorlalți.Poet mort din dragoste.Poet mort din lipsă de dragoste.Poet mort pentru libertatea noastră.Poet mort pentru beția noastră.Poet mort pentru zece mii de motive.Poet mort pentru … Citește mai mult