Stephane Mallarme

Stephane Mallarme – Care Mătase-Ar Fi Aproape

de

Care mătase-ar fi aproapeBalsam în timp de torsul norÎn care doar Himere morCând din oglinzi îl laşi să scape?Pe calea noastră steaguri vorSă suie gânduri şi etape:Eu, numai părul tău mă-ncapeCu ochii mulţumiţi de zbor.Nu! Gura sigură nu fieMuscând că este veşnicieDe princiarul tău amant.N-ar şti în părul ce se zbateSă prindă ca un diamantDe … Citește mai mult

Stephane Mallarme – Evantai

de

Reci roze pentru-a prinde viațăVor întrerupe toate-odatăC-un alb caliciu fără patăSuflarea-ți devenită gheață.Dar dacă mâna-mi dezrobeșteBuchetul printr-un șoc profundRăceala lor până la fundÎn râs extatic înflorește.S-arunci tot cerul în detaliuCa bunul largul evantaliuMai bine poți ca o fiolă.Nimic nu poate-n lume fiSă-nchidă-n el ca o violăParfumul fragedei Mery.

Stephane Mallarme – Arătare

de

În lacrimi, serafimii, sub luna-n triști fiori,Visând, cu-arcușe-n deget, în abur calm de flori,Scoteau din melancolie murindele violeSuspine albe-n lunec pe-azurul de corole.Îmi daseși – clipă sfântă – întâiul tău sărut,Plăcându-mi să mă chinui ca un martir tăcut.Savant lăsam beția tristeții să mă frângă,Cum, fără de regrete și fără să se plângă.Cules de vise lasă … Citește mai mult

Stephane Mallarme – Alt Evantai Al Domnișoarei Mallarmé

de

O, visătoareo, spre-a plonjaÎn pur deliciu, volatil,Învață, printr-un truc subtilSă-mi ții aripa-n mâna ta.Răcoare de amurg te-nvingeLa fâlfâirea ei pe sus,Prizonieru-i duh împingeÎntreaga zare spre apus.Privește, tremură tot spațiulPrecum un vast, nebun sărutCe nu-și poate curma nesațiul,Al nimănui fiind născut.Simți paradisul cel sălbaticCa râsul fin, ascuns și cald,Curgând din gura ta noptaticPână-n adâncu-acestui fald?.Iar sceptrul … Citește mai mult

Stephane Mallarme – Ferestrele

de

Sătul de trist, spitalul plin cu tămâi fetideCe urcă printre albul perdelelor banaleSpre crucifixul mare-n plictis pe ziduri vide,Îşi mişcă muribundul şiret, bătrâne şale. Apoi, târâş porneşte nu spre-a-ncălzi făpturaLui putredă, ci numai să vadă soare, iată,Cu peri cărunţi, doar oase, că slab lipi figuraDe geamul unde-o rază în bronzuri îl desfată. Iar gura, -nfierbântată … Citește mai mult

Stephane Mallarme – Neliniste

de

Nu vin în seara asta să-ţi birui trupul, fiarăÎn care-o gintă-şi mână păcatul, nici să-asmutÎn pletele-ţi impure o patimă amară,Plictisul incurabil ce-l vărs într-un sărut.Cer patului tău somnul adânc şi fără umbrePlutind sub remuşcarea cu pluş deconcertant,Şi-n care guşti ecoul minciunii tale sumbre,Tu care ştii ca morţii mai mult despre neant.Căci Viciul, care-mi roade nobleţea … Citește mai mult

Stephane Mallarme – După-amiaza Unui Faun

de

Eclogă. Faunul:Le-aş vrea, aceste nimfe, perpetue. Un duh,Rozalbul lor, că pare-mi să joace, -ntr-un văzduhTopit de somn. O umbră iubisem? Greu-mi dubiu,Morman de noapte veche, sfârşeşte-ntr-un conubiuDe crengi subţiri ce, ele, crâng însuşi, spun că euÎmi dăruisem singur, vai mie! drept trofeuExsangua greşală a rozelor în floare.Să cugetăm.. acelea de care-ngaimi, sunt, oare,Aievea, sau fantasma … Citește mai mult