Aș vrea să cânt, să-mbrac în mândre rime
Norocul rar ce-n cântec nu încape,
Că nu e vers pe lume să-l exprime,
Ci ca-ntr-un murmur nesfârșit de ape
Ce se revarsă-n valuri de-armonie,
Din mii de glasuri ce-l vrăjesc de-aproape.
Sărmanul suflet cearcă, și nu știe
Ce ton să prindă, ce cuvânt s-aleagă,
Căci toate-l cheamă, -l strigă și-l îmbie.
Iar eu stau mut, – și-aș sta vecia-ntreagă
S-ascult uimit la glasurile-acele,
Privind în ochii tăi albaștri, dragă –
Vis întrupat al visurilor mele!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a captura sentimente profunde și rare prin muzică și poezie. Vorbitorul este copleșit de frumusețea și armonia din jur, găsind inspirație în iubire și natură.