Dunăre, Dunăre,
Drum fără pulbere..
Leagănă-mă, Dunăre bătrână..
Stau și-ascult cum apa-n luntre-mi bate,
Stau culcat, cu mâinile la piept
Și ochii-nchiși pe jumătate..
Leagănă-mă, Dunăre bătrână..
Leagănă-mă lin, să uit de toate,
Să dorm, să nu mă mai deștept..
Leagănă-mă, Dunăre bătrână..
Du-mă, dus de dorul ce mă mână,
Până unde valul tău se bate,
Du-mă-ncet, cu mâinile la piept,
Adormit, oriunde vei socote..
Leagănă-mă, Dunăre bătrână..
Leagănă-mă lin, să uit de toate,
Să tot dorm, să nu ma mai deștept.
Leagănă-mă, Dunăre bătrână..
Și de-a afla dulcea mea stăpână
Că plutesc spre țărmuri depărtate,
Adormit, cu mâinile la piept,
De va râde, de va plânge, poate,
Leagănă-mă, Dunăre bătrână.
Leagănă-mă lin, să uit de toate,
Lin de tot, să nu mă mai deștept..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a fi purtat de Dunăre spre uitare și somn etern, scăpând de durerile vieții. Naratorul se lasă în voia apelor, indiferent dacă acest lucru va aduce tristețe sau ușurare celor rămași.