Ştafeta.
Laudator temporis acti?
Dimpotrivă:
sprintena,
mima mea
paşte ziua de mâine.
Înnebunită de naşteri,
zarea
cu pântecul flasc
respiră ca un golf magic.
Vânt mai înalt nu cunosc:
sub stindarde în zdrenţe
viscerele lumii
răcnesc,
în gavanele dreptilor
sunt găuriţi butucii
de la roţile Carului Mare.
Admirabil:
voi zidi
şi eu
pulberea şi-adevărul,
în lacrima incunabulelor
am s-ating zorile.
Sunt schimbul trei
al Vandaliei,
stilul delfin!
Aşteptaţi-mă doar o clipă:
să aşez capul Sfinxului
într-o vază.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de a prelua responsabilitatea de la trecut și de a construi un viitor nou, plin de speranță și transformare. Vorbitorul se vede ca o parte a unui proces continuu, gata să contribuie la crearea unei noi realități, depășind obstacolele și atingând noi orizonturi.