În adâncul pădurii
în cel mai adânc
luminiș din adâncul pădurii,
unde lumina-uitare de sine
își pierde culorile
există o potecă ascunsă
pe care omul n-o știe.
Numai ursul bătrân
și căprioara rănită,
numai șarpele vătămat
și privighetoarea fără aripi
se târâie până acolo,
transfigurate
și cad.
Și-n timp ce lumina
în uitare de sine
își pierde culorile,
un abur ușor, nevăzut,
se dezbracă de blănuri și pene
și pornește încet
pe potecă,
printre ramuri,
în sus.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie simbolică spre moarte și transformare, unde ființe rănite și marginalizate găsesc o potecă ascunsă în adâncul pădurii. Acolo, ele se eliberează de formele lor fizice și pornesc într-o ascensiune spirituală.