Versuri corectate și adnotate
În adâncul păduriiîn cel mai adâncluminiș din adâncul pădurii,unde lumina-uitare de sineîși pierde culorileexistă o potecă ascunsăpe care omul n-o știe.Numai ursul bătrânși căprioara rănită,numai șarpele vătămatși privighetoarea fără aripise târâie până acolo,transfigurateși cad.Și-n timp ce luminaîn uitare de sineîși pierde culorile,un abur ușor, nevăzut,se dezbracă de blănuri și peneși pornește încetpe potecă,printre ramuri,în sus.
Drumețul,Dând cu ochii de cărarea către adevăruri,S-a mirat foarte;Era cotropită de ierburi.„Aha, și-a spus el,Văd că n-a mai trecut nimeni pe aiciDe multă vreme”.Pe urmă văzu că fiecare fir de iarbăEra ca un cuțit ciudatȘi „Hm, a mormăit,Mai sunt, de bună seamă, și alte poteci!”
Potecile, crestăturile mergând invizibil de-a lungul drumului, sunt unicul nostru drum, al nostru, cei care vorbim ca să trăim, al nostru, cei care dormim, fără să amorțim, pe-o parte.
Trebuie aleasă poteca dintre nebunie și oroare,Soluția de a nu te îneca în careva din mărileAcestea două, două și haotice.
Lovit ca de pinteni, merg înainteChiar și când tot ce am e o supă de linteLovit ca de flinte că viața trimiteMai des la război, mai rar la plăcinte.Cuvinte lipsite nasc dorul lor,Destinul e drumul amăgitorȘi fiecare om e un călător,Ce lasă niște semne și e trecător.Unii ajung mai departe de ce le-a fost scris,Alții … Citește mai mult
Călătorule, sunt urmele taledrumul și nimic mai mult;călătorule, nu există drum,drumul se face mergând. Mergând doar croiești cărare,iar de te uiți înapoi,vezi poteca ce nicicândn-ai s-o mai străbați, mergând. Călătorule, nu există drum,ci doar urme peste mare.
Strofa 1:Domnișoara de la țarăTu de mică ai fost șucarãȘi să mor eu că de-o lunăParcă te-ai făcut mai bună (X2) REF:Hai mândruțo pe potecaȘi te aștept la discotecăE păcat să stai în casăCând ești așa de frumoasă (x2) Strofa 2:Tu îți întinzi părul cu placaȘi-apoi te trimiți cu vacaCa să stai la coada vaciiJur … Citește mai mult