A fost odată undeva
un crin
care-nflorise sus de tot.
Dar astăzi nu mai înflorește.
Acum el are bot
de câine.
Cu el odată s-au oprit
schimbarea sângelui în vin
și preschimbarea cărnii-n pâine.
Nici cavaleri, nici cerșetori
nu sunt în stare
să ni-l aducă iarăși
pe pământ.
De nicăieri nu mai răsare.
O mare fără valuri mai e mare?
Un vânt fără furtună mai e vânt?
Ce noapte în amiaza mare!
Sensul versurilor
Piesa descrie pierderea a ceva sacru și prețios, simbolizat de un crin, care a dus la oprirea unor transformări miraculoase. Nimeni nu mai poate readuce acea esență pierdută, lăsând în urmă un sentiment de deznădejde și un gol existențial.