Se-așază anii peste noi, ca munții
peste copacii prăbușiți în văi.
Mocnește, fără aer, para nunții,
iar ploile – căzute-n jurul frunții –
carbonizează vechile văpăi.
Dar cel ce mai târziu ar sta să sape
acest cărbune tragic și vibrant
ne-ar regăsi nevătămați pe ape,
cu inimile scânteind aproape
ca două boabe mari de diamant.
Și ce frumos i-ar sta apoi să poarte
aceste nestemate fără moarte..
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre cum iubirea adevărată și legăturile profunde pot rezista trecerii timpului și pot fi redescoperite chiar și în cele mai dificile momente. Metafora diamantelor sugerează valoarea inestimabilă și durabilitatea sentimentelor.