diamantele

Se-așază anii peste noi, ca munțiipeste copacii prăbușiți în văi.Mocnește, fără aer, para nunții,iar ploile – căzute-n jurul frunții –carbonizează vechile văpăi.Dar cel ce mai târziu ar sta să sapeacest cărbune tragic și vibrantne-ar regăsi nevătămați pe ape,cu inimile scânteind aproapeca două boabe mari de diamant.Și ce frumos i-ar sta apoi să poarteaceste nestemate fără … Citește mai mult