De unde acest cearcăn de durere
pe-obrazul Frumuseții?
Unicornul în fața mării plânge fără lacrimi.
Dacă-am putea să-l întrebăm, ne-ar spune
că toate-acestea le-a avut o dată
cu iarba și izvorul, într-o țară
care s-a preschimbat în amintire.
Mai mare oboseală ca aceea
de-a nu mai fi decât părere-n ochiul
unui seraf căzut – nu-i cu putință.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema pierderii și a nostalgiei, reflectând asupra frumuseții trecute și a unei lumi transformate în amintire. Vorbește despre oboseala existențială și despre condiția de a fi doar o umbră a ceea ce a fost odată.