Roți masive de zile fără adăpost,
ne-nvârt timpul,
până-i amețesc anii,
tot mai bătrâni,
știrbi și lipsiți de sens,
ai iluziilor vieții și morții,
în care ne-am înecat,
Amintirile viitorului,
fiind mai apoi obligați,
să ne încarnăm,
în mocirla pierdută,
din adâncurile deșertăciunilor,
atâtor dureri,
pe care doar cimitirele de cuvinte,
mai sunt în stare,
să le exprime coerent,
Absurdului.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de deznădejde și pierdere a sensului vieții. Se vorbește despre iluziile vieții și morții, amintiri ale viitorului și o reîntoarcere într-o mocirlă a deșertăciunilor, sugerând un ciclu nesfârșit de suferință și absurd.