Sorin Cerin – Pe Umerii Gârboviți ai Viitorului

Am început să mă înec,de-atâtea Cimitire de Cuvinte,câte îmi sunt aruncate,de buzele inerte,ale Frigului pătrunzător,pe care trebuie să-l înghit,până la ultimul său,termometru de Gânduri,înghețate bocnă,pe umerii gârboviți ai Viitorului,care ne-a amenințat,că nu ne mai poate ține,nici măcar prin Zilele fără adăpost,ale Întunericului,care s-a lăsat neliniștit,peste Sentimentele noastre.

Sorin Cerin – Știrbi și Lipsiți de Sens

Roți masive de zile fără adăpost,ne-nvârt timpul,până-i amețesc anii,tot mai bătrâni,știrbi și lipsiți de sens,ai iluziilor vieții și morții,în care ne-am înecat,Amintirile viitorului,fiind mai apoi obligați,să ne încarnăm,în mocirla pierdută,din adâncurile deșertăciunilor,atâtor dureri,pe care doar cimitirele de cuvinte,mai sunt în stare,să le exprime coerent,Absurdului.