Ne pierdem identitatea avută,
pe Steaua Nemuririi,
rătăcind haotic,
spre Nicăieri,
pe străzile înfundate,
cu Depresii,
ale Destinelor,
Alienărilor Absurdului,
din care Non-Sensurile Existenței,
ne-au croit,
Lacrimi de Vânt,
care să ni se prelingă,
prin Inimile de Pustiu,
ale Disperării.
Sensul versurilor
The song expresses a deep sense of loss and disorientation, wandering through a life filled with depression and existential absurdity. It speaks of a journey towards nowhere, marked by tears and despair in a desolate world.