inimi de pustiu

Sorin Cerin – La Colțurile Pleoapelor Căzute

de

Lacrimi de Vânt,aruncate de Inimile de Pustiu,în brațele Orizonturilor indiferente,ale Singurătății,pe care le cern,alaiurile funerare,de Clipe veștejite,la colțurile Pleoapelor căzute,peste Ochii de Cer ai Viselor,ce-și duc traiul,prin Zilele fără adăpost,ale Depresiilor Absurdului Carismatic,al Iluziilor Vieții și Morții.

Sorin Cerin – Pe Străzile Înfundate cu Depresii

de

Ne pierdem identitatea avută,pe Steaua Nemuririi,rătăcind haotic,spre Nicăieri,pe străzile înfundate,cu Depresii,ale Destinelor,Alienărilor Absurdului,din care Non-Sensurile Existenței,ne-au croit,Lacrimi de Vânt,care să ni se prelingă,prin Inimile de Pustiu,ale Disperării.