Pierduți de noi înșine,
printre spinii Lacrimilor de Vânt,
ce ne pustiesc Inimile,
tot mai însetate,
de stropii Cuvintelor,
ce ne spală,
Zebra Depresiilor Absurdului Carismatic,
pe care o traversăm către Moarte,
prin Zilele fără adăpost,
care ne duc spre Nicăieri,
Iubirea,
ce nu o vom mai reîntâlni vreodată,
prin Labirinturile Iluziilor Fericirii,
de care ne-am împiedicat,
Strigătul Surd,
al Marilor Tăceri,
ale Străinului Subconștient,
ce ne vorbește într-o limbă,
pe care Non-Sensurile Existenței,
nu vor să o înțeleagă vreodată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de pierdere și deziluzie față de viață. Vorbește despre o călătorie spre moarte, marcată de depresie și iluzii pierdute, într-o lume pe care nimeni nu pare să o înțeleagă.