Ce-am mai putea face,
decât să lăsăm,
și această Poartă sentimentală,
ruginită și părăsită,
pe lângă care trecem,
și suntem noi acum,
să zacă la marginea unor Speranțe,
conștiente că acestea,
nu-i va mai deschide vreodată,
sufletul,
ascuns în privirea,
în care nu ne mai regăsim,
aceeași inimă de jar a viitorului,
unei iubiri,
pierdută acum,
printre florile de lacrimi,
ale uitărilor,
reci și triste,
din cimitirele de cuvinte,
pe unde își irosesc pașii regretele,
zâmbetelor de gheață,
ale destinului nostru.
Sensul versurilor
The song expresses a deep sense of loss and regret. It speaks of a love that has faded, leaving behind only memories and the cold reality of a future without it. The lyrics evoke a feeling of hopelessness and the pain of unfulfilled expectations.