Funii de gânduri negre,
Ne leagă de zebrele disperărilor,
Depresiile absurdului,
pentru a ne trăi,
la cote maxime,
Viața,
Iluziilor non-sensurilor existenței,
pe care a îmbrățișat-o Întruparea,
în mocirla deșertăciunii,
a destinului,
ce ne-a fost dat,
de către greșelile creației,
păcatelor originare,
ale unui Dumnezeu,
atât de străin de noi înșine,
încât a ales să ne lase deschisă,
dar poarta întunecoasă a Morții.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente profunde de disperare și deziluzie față de existență și destin. Se pune accent pe ideea unui Dumnezeu distant și pe inevitabilitatea morții ca singura certitudine.