Gândurile toride ale Sentimentelor,
au aprins străzile aglomerate,
ale Zilelor fără adăpost,
din Inimile de Pustiu,
ale Singurătății,
cu flăcăra unor Vise rebele,
ce s-au dovedit a fi,
Depresiile Absurdului Carismatic,
al Statuilor Vivante,
ce-și prezintă rolurile,
dezbrăcate de orice Speranțe,
pe scenele Iluziilor Vieții și Morții,
unde fiecare Ființă,
își plătește propria Durere,
pentru a le viziona,
Spectacolul macabru,
de pe Zebrele încinse la maximum,
de Trecerile Cimitirelor de Cuvinte,
către mormintele Sufletelor noastre,
cărora Deșertăciunea,
le aprinde câte o candelă,
a Disperării.
Sensul versurilor
The song explores the themes of depression and the absurdity of life, portraying humanity as living statues performing roles devoid of hope. It reflects on the pain and suffering inherent in existence, suggesting a bleak outlook on life and death.