Vicii preamărite de orgolii,
stăpânesc ierarhia durerii,
îmbrăcată cu mantia
compromisurilor,
iluziilor non-sensurilor existenței,
care le sunt vândute
zilelor fără adăpost,
pentru a hrăni cu ele
depărtările vagaboande
ale speranțelor deșarte,
ce aleargă mereu spre nicăieri,
cu pașii noștri,
dăruiți de către destin
morții.
Sensul versurilor
The poem speaks of a life burdened by vices, compromises, and illusions, ultimately leading to a sense of despair and a predetermined fate of death. It reflects on the futility of chasing empty hopes and the overwhelming power of destiny.