Nu pot să cred în pensula,
cu care Dumnezeu ne-a zugrăvit lumea,
denumind-o Iluzia Vieții.
Regate fără regi și oceane fără apă,
ne sunt dăruite vieții de către moartea,
datorită căreia ne-am născut.
Valori, culturi și sentimente,
ard în flăcările neputinței,
de a ne discerne propriul legământ,
în valurile amenințătoare ale unei memorii,
care ne-a adus din moarte la viață,
spre a ne reîntoarce înapoi,
înecându-ne cu arta nonsensului,
unei creații pe care nu o putem înțelege,
decât crezând.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura iluzorie a vieții și dificultatea de a înțelege creația divină. Sugerează că credința este necesară pentru a accepta misterele existenței, având în vedere că rațiunea singură nu este suficientă. Se conturează un ciclu viață-moarte, unde moartea este paradoxal sursa vieții.