Seară, fum. Pe meșter-grindă mâța doarme.
Cineva se roagă: ”Mântuie-ne, Doamne! ”.
Zarea-i de văpaie, ceața-n jur se strânge.
Spânzură-n fereastră o perdea de sânge.
Pe deasupra ușii funigeii zboară.
Undeva se-aude-un șoarece-n cămară….
Pe-un tăpșan secara strânsă e săcastre.
Brazi proptesc cu suliți cerurile noastre.
Lin cădelnițează crângul plin de rouă…
Dorm în suflet moaște vechi și-o pace nouă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă contemplativă, îmbinând elemente naturale cu o căutare spirituală interioară. Imaginea serii, a fumului și a naturii înconjurătoare creează un cadru melancolic, în timp ce rugăciunea și referințele religioase sugerează o dorință de mântuire și pace sufletească.