Scoală-mă în zori de dimineață,
O, tu, mamă, care mă ogoi!
Să mă duc pe bărăgan, prin ceață,
Să primesc un oaspete de soi.
Am văzut pe câmp azi cum pământul
Urme largi de roți purta ușor,
Pe sub nouri scutură lung vântul,
Cercul lui de aur sunător.
El în zori galopul o să-nceapă,
Zvârlind cușma lunii la ungher
Și zburdând va repezi o iapă,
Coada ei cea roșie pe cer.
Scoală-mă devreme, dragă mamă,
În odaie lampa aprinzând,
Căci se spune că poet de seamă
Voi ajunge-n Rusia, curând.
Te-oi cânta pe tine și pe oaspăt,
Soba ta, cocoșul și-acești maci
Și pe versuri o să curgă proaspăt
Laptele roșcatei tale vaci.
Sensul versurilor
Piesa evocă nostalgia copilăriei și legătura profundă cu mama și natura. Poetul își exprimă dorința de a se trezi devreme pentru a trăi experiențe autentice și a le transforma în poezie, aspirând la un viitor artistic măreț.