Râul lunii curge peste văi
Sterpe… Crânguri… Inimă nătângă,
Vezi, răsunătorii zurgălăi
Iar au prins în hohote să plângă.
Drumul alb mă duce ca pe sus
Drumul drag cu rătăcirea-i lungă,
Drum pe care fiecare rus
Vrea tot mai departe să ajungă.
Sănii, sănii! Asta-i viața mea!
Paltinii dau aripi prospețimii
Tatăl meu este țăran sadea,
Deci și eu sunt fiu al țărănimii
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj rural melancolic, unde râul lunii curge peste văi, iar zurgălăii plâng. Versurile evocă un sentiment de apartenență la pământ și la viața țărănească, dar și o oarecare tristețe.