Pâclă-n zare, nori pe gârle:
Luna-n dinți îi dărăcește.
Asfințitul roșu-azvârle
Rociul lui colțos la pește.
Vântul a-nceput să bată
Prin răchita din zăpodii.
Îngerește, seara-i beată
De lumina altor zodii.
Somnu-mprăștie-n odaie
Pilde cu miros de pască.
Dulce-i sania cu paie
De-o sudoare țărănească.
Chipul cui l-ascund copacii,
Amintind de mușchi și fragă?..
Răsuflării blânde-a vacii,
Prietene, sfios te roagă.
Iunie 1916
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj rural idilic, evocând un sentiment de melancolie și contemplare. Natura este personificată, iar amintirile se împletesc cu prezentul, creând o atmosferă nostalgică și intimă.