Da, acum e hotărât! Pentru veșnicie
Mi-am părăsit natala câmpie.
Plopii cu frunzișul înaripat, plopii de pe ea,
Nu vor mai foșni deasupra mea.
Căsuța scundă, fără mine, s-o gârbovi și mai mult,
Câinele meu bătrân a murit demult.
Pe-ntortochiate uliți moscovite, rătăcitor,
Desigur, Dumnezeu m-a osândit să mor.
Unde sunteți voi, voi cei plecați departe?
Razele noastre vă luminează destul întru moarte?
Ca s-o sfârșesc cu mine nu pot, n-am putere,
Du-te la toți dracii, muiere!
Cu haita voastră de câini, cu grețosul stup
E vremea s-o rup.
Scumpa mea, uită-te plâng, mi-s anii deșerți,
Te rog să mă ierți, să mă ierți.
În această femeie-am căutat fericirea
Și-am găsit deznădejdea, pieirea.
Nu știam că iubirea e-o molimă, că sugrumă,
Nu știam că iubirea e ciumă.
S-a apropiat și cu ochi subțiați, fierbinți,
Pe derbedeu l-a scos din minți.
Deci, pentru ce să fiu gelos?
De ce să sufăr din pricina asta fără folos?
Viața noastră: cearșaful și patul,
Viața noastră: un sărut și apoi prăpădul, oftatul.
Cântă, deci, cântă! În goana ursitei,
Năpasta fatală sunt brațele, gura iubitei.
Dar știi ceva? Mai da-le-n ma-sa de pe-aici,
Eu niciodată n-am să mor, amici.
Sensul versurilor
Piesa exprimă deziluzia și deznădejdea unui om care se simte pierdut și osândit. El regretă trecutul, e bântuit de o iubire distructivă și se confruntă cu gândul morții, dar refuză să se lase doborât.