Glasul umbrelor, în șoapte,
Unduit în murmur lin,
Duce apelor, prin noapte,
Psalmul cerului senin.
Albă, liniștea se-nchină
Somnul peștilor scăldând
Și ascultă, prin lumină
Cum se roagă unda-n gând.
Printre valurile-albastre
Clăbucite-n sânul ei,
O sirenă printre astre
Iese, -n păr cu flori de tei.
Fă-te, inimă, cățuie,
Suflă, dorule-n cărbuni,
Smirnă pletelor să-și puie
Împletite-n rugăciuni!.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă liniștită, unde glasul umbrelor se împletește cu murmurul apei și psalmii cerului. O sirenă apare printre valuri, aducând un element mistic și spiritual, invitând inima să se transforme într-o cățuie și dorul să ardă ca tămâie.