Nu-mi pare rău de suflet
Că pleacă-n tulburare,
Mai are vieți în față
Eternitatea-i mare.
Nu-mi pare rău de suflet,
Dar trupul n-o să știe
Când merge în țărână
Ce-i aia bucurie.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra dualității dintre suflet și trup în fața morții. Sufletul este văzut ca etern și capabil de a depăși tulburările, în timp ce trupul, sortit țărânei, nu va mai cunoaște bucuria.