Mă-ntorc la tine, muntele meu drag,
cu piscurile scăldate-n Soare
cu miresme proaspete de flori și de brad
șopote de râuri și izvoare.
Aș vrea să urc pe crestele-nalte
stânca norilor și zări albastre
să uit de tot ce e trist, de griji și de nevoi
de ritmul agitat al lumii noi.
Un echilibru care mă-nfioară
și mă face să fiu fericit
dar muntele meu drag mă-ntorc la tine
și din nou mă bucur că exist.
Da, muntele meu drag mă-ntorc la tine
la brazii tăi, la măreția ta
să-nvăț și eu să fiu măreț ca tine
și bun și drept, Maria ta
să fiu și eu măreț ca tine
și bun și drept, Maria ta
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a se întoarce la natură, la munte, ca loc de refugiu și regăsire. Vorbitorul caută echilibrul și fericirea în simplitatea și măreția naturii, aspirând să devină mai bun și mai drept.