Eu încă rup bucăți din mine, când alții s-au vândut
Sunt doar un lup mărunt de haită și încep să fug
Cred c-am ajuns să caut prea adânc
Când tot ce am nevoie acum deja aveam de mult
Tot tu crezi c-ai d-ales mult
Mi-e dor de casă, da’ n-am timp acum
Zic că le pasă, da’ nu-i cred oricum
Am auzit că timpu’ vindecă orice minciuni
Pe unde sunt, departe de început și final
Marea mă cheamă, dar tot ea se îndepărtează prima
Rămân pe mal să umplu foi, plin de nisip
Mă simt atât de încărcat, d-asta mereu mă simt
Sunt un jurnal deschis, un geniu rupt
Mă doare-n pulă ce-ai fi vrut să fiu, io ăsta sunt
Muzica mea e cel mai tare apus
Cu Lucy-n dreapta, fascinați de soarele ăsta scurs
Sper că-ntr-o zi o să-nțelegi
Când Cronos o să-ți ceară-napoi ce-i datorezi
De ce am ales să nu mă grăbesc
Să… să savurez
Tot ce-mi doresc e să îmi amintesc
Atunci când pozele se pierd, când anii trec
Eu pentru asta tot alerg
Știu că nu există nimic perfect
Mă simt al nimănui, dar sunt de neclintit
Am învățat să rămân tare, indiferent ce-ar fi
O sticlă-n mână, în noapte mă plimb
Mi-e dor de cartier, de blocurile alea gri
Deși am tot ce alții și-ar dori
Vreau și mai mult, că noi n-aveam nimic
Acum nu mă ridic la primu’ fum
Jucăm „Mi-e greață” când vedem că am băgat prea mult
Frate-miu, dacă mă auzi, răspunde
Ăștia sunt toți prăjiți, că drogurile bune-s scumpe
Eu cred că devin unde
Sătul de zâmbetele lor contrafăcute
Eu am ales să mă tripez pe unde
Sătul de drogurile lor contrafăcute
Eu cred că o să devin unde
Sătul de zâmbetele lor contrafăcute
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de dor și melancolie, reflectând asupra trecutului și prezentului artistului. Se simte o luptă cu dependența și o căutare a sensului în viață, în ciuda succesului aparent.