Ziua mea de răbdare
Vă dau, domnule,
nu infirmitate vindecată,
genunchii rupți de plictiseală.
Ei mă abandonează, ei mă abandonează:
urlă de primăvară,
este o pădure
născut în ochii mei de pământ.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de răbdare oferită, dar și un sentiment de abandon și plictiseală. Natura este prezentă ca o metaforă a stărilor interioare, sugerând o transformare sau o naștere interioară.